Biblioteca – lăcaş de cultură

Spaţiile Bibliotecii Metropolitane din Sectorul 2, cunoscute deja sub numele de Artotecă si Mediatecă, vă așteaptă la evenimentele  culturale ce au loc sub egida Centenarului și nu numai.  Cele două lăcaşuri, ambele situate pe şoseaua Mihai Bravu nr.4, ne oferă bucuria de a participa la viaţa cultural-artistică a  Bucureştiului.

Deschise de curând, din luna iunie a acestui an, au intrat rapid în circuitul favorit al iubitorilor de artă şi de  frumos, bucurându-se astfel, de succes, precum  şi de un numeros public participant la toate activităţile organizate.

Mediateca, concepută ca un sanctuar artistic, unde vizitatorii, amatori şi profesionişti , pot găsi arta sub forma de albume tipărite, CD-uri,  DVD-uri, casete audio şi video, dar şi sub forma interactivă a  evenimentelor live. Aceste  întâlniri muzicale sunt organizate săptămânal, sub titlul ”Muzica şi Muzicienii României Interbelice”, în fiecare zi de marţi, la orele 17.00, unde vă aşteaptă soprana Livia Daniela Rădulescu, doctor în muzică. Artist cu vastă experientă în ţară şi străinătate, ne introduce cu multă pasiune printre bijuteriile muzicale în formă audio şi printre expunerile în Power Point despre marile personalităţi în domeniu. De asemenea, auditoriul primeşte informaţii scrise despre cele expuse la întâlnirile organizate la Mediatecă, acestea dorindu-se a fi un suport de curs iniţiator.

Artoteca, deschisă publicului larg ca loc de întâlnire cu Arta, de data aceasta sub formă vizuală, scrisă şi vorbită, ne îmbie, mai mereu, cu o lansare de carte, cu prelegeri ţinute de personalităţi marcante în domeniu sau  vernisaje inedite, reunite in Stagiunea Permanentă de Artă Plastică TEMEIURI.

Vernisajele au loc în fiecare lună, sunt organizate de Centrul Cultural HDU si Fundaţia Adevăr, sunt coordonate de curatorii  Dr.Radu George Serafim si Ana Maria Nilă, cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Datorită lor, Artoteca este un colt de linişte şi armonie, unde vizitatorul se poate retrage  din tumultul vieţii cotidiene, contemplând nestingherit pe simeze, lucrări de grafică, gravuri, tablouri lucrate in manieră clasică sau modernă, ori in tehnică combinată, ceea ce incită ochiul  iubitorilor de gen.

În Artotecă, prin Proiectul Bucureștiul Interbelic, inițiat de Primăria Sectorului 2 in parteneriat cu Biblioteca Metropolitană, se organizează seri cu subteme culturale ce au loc saptămânal, in  fiecare miercuri, la orele 17. Proiectul prevede întâlniri, prelegeri, conferințe, lansări de carte, discursuri, toate activitățile fiind  susținute de unii din cei mai reputați oameni de cultură si stiință din România, care au acceptat cu mare drag să fie alături de noi, bucureștenii, în acest an centenar și, mai ales să ne  împărtășească  din experiența proprie, uneori chiar lucruri doar de ei știute.  Ne mândrim cu invitați ca domnul Dr.Radu George Serafim – critic de artă și scriitor, care ne invită la atelierele  despre pictorii romani ai perioadei interbelice. Dl.Sorin Vasilescu – prof.dr.arhitect– conferința despre problemática devenirii arhitecturii interbelice în capitală, dl. Dr.Tudor Octavian – publicist și jurnalist care explică pe înțelesul tuturor ce înseamnă să pictezi, să ai expoziții personale, sistemul de valori în domeniu, atât în țară, cât și în străinătate, dl.Mircea Bunescu – regizor de film documentar și director de imagine- ne încântă privirile cu filme despre viața pictorilor interbelici și ne prezintă filmografia interbelică.         Dl.ing. Octavian Udriște alege ca subtemă – „Personalități ale tehnicii și industriei românești în Centenar” demonstrând cu prisosință că arta cochetează subtil și e permanent necesară în detaliile și prezentarea produselor finite din industrie si tehnică.

Vă invităm să descoperiți, personal, lumea culturală a celor două lăcașuri din sectorul 2,  ale Bibliotecii Metropolitane București, dar vă întâmpinăm cu drag și pe site-ul nostru oficial , oferindu-vă detalii despre oferta noastră culturală. (Marilena Taloș)

De ce iubim femeile și cărțile

Cu toții iubim ceva. Ne lăudăm pe facebook că iubim natura, animalele, Crăciunul, prietenii familia, călătoriile, etc. Fiecare iubește ceva sau pe cineva. Femeile iubesc bărbații, bărbații iubesc femeile. Dar de ce? De ce iubim? Asta ne întrebăm foarte rar, și atunci când o facem ne dăm fie răspunsuri foarte științifice sau „foarte” filosofice. Nimic sincer, toate luate din cărți. Și iată o întrebare nouă. De ce iubim cărțile?

Veți veni repede cu răspunsul că nu toată lumea iubește cărțile, că doar oamenii culți o fac și de aici mulți dintre noi, cititorii acestui text de pe un site de bibliotecă ne vom afirma superioritatea față de ceilalți, necititorii, care au preocupări meschine și limitate. Dar, asta nu ne va răspunde la întrebarea noastră, „de ce iubim cărțile?”. Doar pentru că ne fac să ne simțim superiori? Doar pentru că noi suntem cei ce citesc și alții nu?

Cred că răspunsul ar fi aflat mai ușor print-o analogie simplă. De ce iubim de exemplu femeile? Poate în cazul bărbaților, întrebarea s-ar potrivi foarte bine. De ce să nu comparăm o femeie cu o carte bune. Nu le putem iubi fizic la fel, dar spiritual putem găsii multe asemănări.

Cu excepția cărților științifice, majoritatea cărților ni se revelează încet, încet, le descoperim etapă cu etapă așa cum o facem conștient sau nu și cu femeile. Atunci vrei să cunoști pe cineva începi cu exteriorul, așa cum la cărți o faci cu coperta, citești pagina patru, vezi despre ce e vorba. La fel e și cu o persoană, vezi întâi masca socială, ți se dau niște indicii despre pasiunile ei, despre ce îi place și ce nu, despre ce își dorește despre ce visează.

Și cărțile bune, te fac să visezi și visul începe cu primele pagini dacă acestea reușesc să te capteze. Dacă nu cartea va fi închisă fără milă, pentru că  viața este prea scurtă pentru a pierde timpul cu cărți proaste, la fel cum și persoanele cu care nu ai nimic în comun, nu merită timpul tău.

Urmează iubirea, aici vine răspunsul la de „ce”-ul de mai sus. Dacă o carte sau o persoană te poate scoate din cotidian, din lumea mică și cenușie pe care o numești realitate, dacă îți poate schimba starea de spirit printr-un zâmbet sau printr-un capitol bun, iubirea se înfiripă. Pentru că iubim ce ne face să ne simțim mai liberi, mai fericiți și mai plini de viață.

Și ne plac și provocările, o poveste de iubire este plină de dramatism, lacrimi, îndoieli, dar și de tandrețe, fericire și zâmbete. Aceleași emoții se pot găsi și în cărți, numai că cele din urmă au de cele mai multe ori un sfârșit fericit. Aici se rupe legătura dintre cărți și poveștile din viața reală.

Cărțile sunt un refugiu în fața realității, porți de imaginație spre o lume în care visăm să intrăm, dar care niciodată nu capătă formă, până la capăt, în realitate. Viața din jurul nostru nu funcționează pe aceleași principii, nu totul se termină cu bine, nu totul poate fi atins, nu toate aspirațiile noastre pot căpăta formă. Aici se rupe povestea de iubire.

Nici unul din noi nu este asemenea personajelor din cărți, nici situațiile întâlnite între pagini nu au aceiași rezolvare ca în realitate, și cel mai important ușurința pe are o întâlnim în cărți se traduce în ani de suferință în viața reală.

Atunci începem să iubim mai mult cărțile și mai puțin femeile, pentru că nu mai suntem suficient de puternici pentru a le face față. Cărțile le iubim pentru iluziile dintre paginile lor, femeile le iubim pentru iluziile pe care ni le oferă sau poate ni le creăm singuri. (Daniel Ciobanu)